Nu stiu cum se face ca am din ce in ce mai putin timp pentru pescuit. Sa nu intelegeti gresit; nu ma plang… Am o familie frumoasa, o sotie pe care o iubesc si o fetita de aproape doi anisori pe care o ador! Multumim Domnului suntem bine sanatosi si nu ducem nici o lipsa… dar parca ziua are din ce in ce mai putine ore, responsabilitatile sunt din ce in ce mai multe si timpul alocat pescuitului sau lurebuilding-ului (mesteritului de voblere pe romaneste) e redus aproape spre zero. Imi e frica ca atunci cand o sa fie copilul mai mare si eu mai batran, nu o sa mai fie pesti de prins in apele noastre publice…

In fine… Il accesez pe Zack, un mandru pescar moldovean si ii bag guzganul in casa: hai la Dunare!

Daca eu ma plang ca nu mai am timp liber, apai ,,saracul” om cu doi copii mici ce sa mai spuna?! 🙂

Bineinteles ca nu poate rezista unei asemenea oferte mai ales ca mai avea cateva zile de concediu ramase…

Facem planul de bataie, aprovizionarea si hai la drum! Ca de obicei, in masina povesti pescaresti, glume, ca intre doi oameni ce impartasesc o pasiune comuna…

Ajungem fara incidente dupa vreo 5 ore de condus si dupa ce aruncam bagajele la cazare in jumatate de ora calarim din nou DUNAREA…

Fain sentiment imi da apa asta… de respect si admiratie… Chiar cred ca e locul unde orice este posibil…

Zacki mai pescuise pe Dunare insa doar de pe mal. Ii fac un scurt instructaj in ce priveste ancorarea si modul de abordare a pragurilor (ca de, cu vreo sase iesiri la activ ma cred deja profesor :)) si ne punem pe vanat salai….

Dam in deal, dam in vale, nu misca mare lucru… Incepem sa ne cam desumflam… noroc cu ceva papa bun si un spritz delicios home made ca ne mai revine moralul…

Incercam pe primele praguri, apoi mai la adanc, schimbam gume si locuri insa fara prea mare succes. Decidem sa cautam copaci in apa si sa pescuim pe ei… 

Ne ancoram asa cam la zece metri de butuc cat sa nu fim prea departe dar nici prea aproape.  Ne punem amandoi pe platforma din spate. El da pe pragul mai adanc eu dau pe partea dinspre mal al copacului. Lansez, pompez de cateva ori, simt creanga (ma abtin sa nu intep) si ridic usor… las sa cada si BUMMMM….

St Croix-ul meu se indoaie frumos, mulineta nu cedeaza nici un centimetru de fir si extag cu precizie frumusetea asta… Zici ca era pregatit de bataie asa culori avea…

Va dati seama ca zambetul ne-a aparut in coltul gurii… Zic, Zack il spargem! 🙂

Si l-am spart… nu am mai avut nimic acolo 🙂

Ne mai chinuim in stanga si dreapta insa nema pesti… Asta e. Fuga la pensiune, scoatem barca, mancam, degustam ceva alcool si somn. Prima zi oricum esti ca teleghidatul din cauza oboselii…

Ziua a doua ne gaseste cu noaptea’n cap la benzinarie sa luam cafele si benzina. A si neaparat ceva dulce sa nu ne scada glicemia 🙂

Zic sa continuam de unde am lasat… sa cautam copaci pe primele praguri si sa dam kamikaze in ei cu jig sau sa ne facem monturi offset…

Zis si facut…

Incepe sa devina interesant… Mai scapam cate o stiuca hrapareata, mai si prindem…

Ba chiar reusim si o dubla.

Hai ca e frumos la pescuit… 😉

Ajungem la un moment dat pe un mal pietros. Arunc si cand cade jigul simt o taraiala… zic ca s-a pus pe el si intep instant. In gol de data asta. Arunc si iar la fel… Zachi are atacuri ca de biban. Bai frate cred ca e plin de biban aici… Punem gume mici si hai sa ne distram cu cocosatii…

Mama da ce ochi bulbucati aveau ,,bibanii” care defapt erau guvizi… Reusim sa intepam vreo doi si ne-am lamurit. Parca erau nebuni. Atacau orice misca. Nu conta ca era guma de trei sau de doisprezece centimetri. Ma gandeam cum naiba sa manance salaul cand era destul sa deschida gura si ii intrau cinci guvizi sa ii muste limba…

Insa cu insistente si talent, Zachi puncteaza cu un salau frumos!

Niceeee Zacky… Asta cautam cu totii la pescuitul salaului. Ciocanul cand ataca si valul de adrenalina injectat in corp cand intepi in plin!

Nu ma las mai prejos si prind si eu… Ca de! Sunt orgolios! 😉

Ce frumusete de rac 🙂 Cred ca e cam la fel de mare cu salaul camaradului de suferinta 🙂

Ziua trece repede… Mai ,,ciugulim” cate ceva..

Insa nimic la fel de frumos ca racul meu :))

 

Desi nu a fost o iesire cu capturi numeroase sau impresionante tot a fost frumos. Am gasit ceva locuri noi, cateva naluci care au dat randament chiar cand toti sa plangeau ca nu merge nimic si cel mai important am stat la soare,am ras, ne-am bucurat de viata si de linistea pe care ne-o da apa si undita.

Pana la povestirea din Delta alaturi de sensei Cristian Andrei Serb aka ,,Chief”, va urez fire intinse si sa ne vedem sanatosi pe apa!!!

 

Tags: , , , , ,