Delta Dunarii – taramul fagaduintei
Cu totii visam la marea captura. Cu totii vrem sa avem atac la fiecare lanseu si monstrii din adancuri sa traga de lansetele noastre, mai mai sa le rupa… Unde mai putem avea asemenea experiente in Romania pe natural, daca nu in Delta Dunarii?
Eiiii, cu sperantele astea am plecat la drum impreuna cu bunul meu prieten Liviu… Daca sperantele se vor adeveri sau nu, veti vedea mai jos…
Ne-am cazat ca de obicei la Nea Ilie unde tate`s bune si la locul lor 🙂
Bineinteles ca desi eram obositi dupa sapte ore de mers cu masina si trei cu barca, nu am rezistat sa nu iesim imediat pe apa. Cred ca fiecare din noi face la fel. Nu ai cum. Apele Deltei te atrag ca un magnet si nu poti rezista mirajului…
Am intrat rapid pe Puiulet, Lumina, Vatafu si Macovei. Am pescuit mai mult de control, fara sa insistam prea mult pe fiecare locatie. Vroiam sa imi fac din prima zi o impresie privind claritatea apei si nivelul ei. Nu am reusit prea multe capturi insa suficient de multe cat sa ne dam seama ca pestele e in zona.
Seara dupa masa, am picat morti si nici nu stim cand ceasul a sunat sa ne invite la o noua partida de pescuit. Liviu a mormait un pic si s-a dat pe cealalta parte insa dupa ce i-am cantat „Desteapta-te Romane” cu vocea mea suava, s-a trezit imediat 🙂
Dupa o portie de gogosi cu dulceata, acompaniate de o ceasca de cafea, deja viata pare altfel…
Chiar daca afara nu era cea mai frumoasa vreme, iesim in cautarea „monstrului” :))
Refacem traseul din prima zi insistand pe Lumina. Locul unde am avut ocazia in alte partide de pescuit sa prind stiuci frumoase.
Dupa cateva ore de pescuit imi dau seama ca nu reusesc sa dau de peste… Ceva nu mergea. Ori nalucile pe care le foloseam nu erau ce trebuie, ori zona de pescuit nu tinea pestele cautat. Prindeam doar stiuci mici si bibani…
Ziua se incheie fara capturi notabile… Ne consolam cu gandul ca si maine e o zi. Istoria se repeta. Masa, un pahar cu suc 😉 si somn. Ora 06:30 desteptarea…
A doua zi eram constient ca undeva greseam. Pana la urma reusim sa ne prindem unde era „problema”. Fata de alti ani, stiuca era pozitionata in maluri cu apa de 30 de cm cu substrat format din iarba. Daca dadeai cu naluci recuperate rapid (linguri oscilante, naluci soft, spinnerbait-uri, etc) cumatra nu era dispusa sa puna botul… daca incercai sa le recuperezi mai incet, nu aveai cum pentru ca se incurcau imediat in iarba…
Din fericire inainte sa plec m-am gandit la acest aspect si mi-am facut un set de naluci special pentru aceasta situatie…
Increzator in sansele noastre, am inceput impreuna cu Liviu sa cautam malurile care sa corespunda cerintelor de mai sus. Cand intram pe un lac, mergeam pe directia vantului si ne uitam unde sta pestele mic. Daca apa era limpede atunci stiam ca aveam sansa sa prindem stiuci…
Lansam in lungul malului, mulinam sliderul incet, mai mult pe loc cu mici pompaje si apoi deodata il jerk-uiam rapid. Apoi il opream brusc. Ei bine… la pauza asta trebuia sa te tii bine. Stiuca se izbea in slider mai ceva ca Oprescu in comisioanele de 10% :))
In restul zilelor, reusim sa prindem destule stiuci incat sa ne faca sa iubim si mai mult acest paradis al pescarilor… Captura expeditiei a fost de doar 74 de cm insa nu am fost suparati… Multitudinea atacurilor a compensat marimea pestilor…
Ceea ce a facut aceasta iesire si mai frumoasa, a fost ca am alternat pescuitul stiucii cu cel al salaului…
Dupa ce am incercat cateva locuri clasice fara succes, am gasit o groapa, cu prag de doi metri unde pe langa salau am prins o gramada de somni mici.
Dimineata pescuiam doua trei ore la salau, apoi plecam la stiuca, la amiaza ne reintorceam la salau iar in a doua parte a zilei repetam schema. Aceasta alternanta a facut ca pescuitul sa fie foarte placut si ne-a dat ocazia sa ne bucuram de drilluri cu aproape toate speciile de pesti rapitori prezenti in zona. Din ce am testat noi, a mers bine pe aceste naluci soft dar si pe acestea. Nu ar trebui sa va lipseasca din trusa nici softurile Easy Shiner de la Keitech, cele de 4 inch 😉
Cam asta a fost filmul ultimei iesiri din Delta a acestui an. Nu pot sa inchei fara sa va amintesc ca natura nu este un sac fara fund, de unde putem lua mereu fara sa punem nimic inapoi… De aceea va indemn sa eliberati cat mai multe din exemplarele capturate, pentru a va bucura de emotia unui drill si in anul ce va veni…
Pana data viitoare, va urez fire intinse si sa ne vedem sanatosi pe apa!
