Din Mures pana-n Delta nu`i pescar ca el ;)
Din fericire planetele s-au aliniat si am reusit sa strecor in programul incarcat cinci zile dedicate pescuitului, pe care urma sa le petrec in Delta Dunarii. De aceasta data, partenerul meu urma sa fie Cristian Andrei Serb alias Chief, un foarte bun pescar de rapitor din Tg. Mures. In povestirea ce urmeaza o sa ne impletim parerile, emotiile si concluziile si o sa incercam sa va aratam doua parti ale aceleasi povesti.
Chief: Am acceptat invitatia prietenului meu Cornel (Tase pentru majoritatea), cu usurinta. Mi-a trebuit doar o zi sa ma adun si sa ma organizez. Palincile beute pe la Bicaz, “discoteca in aer liber cu lautari” de la Biban-Mania 2015, discutiile telefonice, schimbul de experienta legat de turnarea jigurilor si micile comenzi de voblere, au fost suficiente ca sa ma asigure ca in Tase, gasesc un partener serios pt un pescuit de 5 zile, pe natural, in Delta Dunarii. Nu m-am inselat catusi de putin!
Tase: Totul decurge conform planului si iata ca pe 02 noiembrie ne aflam pe drumul catre Caraorman, avand ca destinatie pensiunea lui Nea Ilie. Ajunsi pe la ora 14, tot am iesit doua ore sa luam ,,pulsul” apei. Ce mai conta ca nu dormisem de mai bine de treizeci de ore?! Doar nu aveam sa stricam traditia…
Tase: La aceasta iesire ne-am propus sa pescuim mai mult la salau asa ca prima zi ne-am petrecut-o in cautarea acestei specii. Luam la cercetat locurile care banuiam ca ar tine salau insa fara succes. Singurul care puncteaza cu un strap este Chief. Groapa care in urma cu trei saptamani mi-a dat nenumarate drilluri cu somotei este acum pustie… Delta este un ecosistem foarte complex influientat de nivelul apei, temperatura, vant si de cine mai stie cati alti factori. Pestele este in continua miscare si de fiecare data cand pescuiesc aici trebuie sa iau totul de la zero.
Chief: Ideea de a pescui si la salau nu mi-a displacut si nici nu o puteam da de-o parte, din cauza ultimilor peste 12 ani petrecuti in cautarea, pescuitul si descifrarea acestui peste. Asa cum ma asteptam, nu urma sa fie simplu, iar mie, dupa o pauza destul de lunga, imi statea totusi mintea, doar la stiuca. Am vrut neaparat sa “scanez” vechiul port din satul Caraorman, pe care l-am gasit promitator, interesant, dar momentan pustiu. Locurile “celebre” de salau, de pe Caraorman, Litcov si Rosu, desi pline de peste pasnic, nu s-au indurat sa ofere mai mult de un strap. In jumatate de zi am facut un traseu de 20 km, cu opriri pe 6-7 puncte, mai multe pozitionari, dar… fara rezultate. Ne-am redirectionat atentia spre stiuca.
Datele problemei
In trei saptamani (de la ultima iesire), temperatura apei a scazut de la 14-15 *C la 6-8
Nivelul apei este in crestere constanta.
Lacurile incep sa se limpezeasca, buruiana este in majoritatea locurilor cazuta.
Vantul a batut destul de tare, mai ales dinspre N cu viteze de 20-30 km/h
Apetitul stiucii este scazut, atacurile sunt anemice, de multe ori drill-ul fiind finalizat cu dezgatarea pestelui. (Informatii primite de la prieteni care pescuiau deja de 2-3 zile)
Cum spuneam, prima zi o ,,pierdem” incercand sa dam de salau sau de somn. Avand in vedere ca vantul batea tare, ne hotaram sa nu pescuim pe Dunare.
In a doua si a treia zi a expeditiei ne concentram pe stiuca.
Chief: Vremea nu ne-a ajutat deloc, prin lipsa stabilitatii pe un front de racire. Succesiunea zilelor ne-a adus vant de Nord cu soare, apoi vant din Sud cu cer variabil, un cer acoperit si un calm dezarmant pe o presiune atmosferica foarte crescuta incheiata cu ploaie in a 3-a zi, continuand cu soare arzator si vant domol din Nord si incheind cu un cer variabil si foarte schimbator, chiar amenintator, in ultima zi. Pestele si pescarii au simtit cu siguranta asta. Am reusit totusi sa ne adaptam binisor.
Lansam ore in sir fara sa avem atac. Din cand in cand intra cate o stiuca sau mai degraba ratam ori la intepare ori in drill. Nu reusim sa gasim un tipar de localizare sau o momeala preferata de catre pesti.
Echipament
Chief: Am folosit 3 combouri, care reprezinta arsenalul standard minim cand pescuiesc la stiuca. Fire Sunline Super PE si naluci Jackall, Z-Man, Zalt, Salmo, Gipo, Musky Innovations.
- Lanseta Daiko Scylas – 6’8’’ – ¼-3/4 oz – fibra de sticla + Daiwa Sol
- Lanseta Daiko Scylas – 7’ – 5/16-1 oz + Daiwa Zillion 6.3
- Lanseta EverGreen International – The Tyrant – 6’9’’ – 3/8-1,1/2 oz + Shimano Calais DC 2015
Eu am pescuit cu doua combouri de spinning si unul de cast.
Phenix X10 custom Gabie + Shimano Twin Power + Power pro de 30 de lbs pentru linguri oscilante, spinnerbait-uri si slidere.
Daiwa Mike Iaconelli + Shimano Aspire + Daiwa 8 braided de 15 lbs – pentru naluci soft
St Croix Legend Elite + Shimano Calcutta + fluorocarbon Seaguar InvixiX 15 lbs – pentru slidere si voblere mari.
Am preferat lingurile oscilante de la Rublex Eira, naluci soft de la Manns si slidere productie proprie.
Tehnica de pescuit
Tase: Pe barca am montat un sonar Garmin Echomap 70s plus un Black Box GCV 10 care imi permite sa vad side imagine si down imagine cu frecventa CHIRP precum si 2d clasic. Noi am folosit sonarul pe modul side imagine si am cautat zonele mai adanci, cu mici praguri sau gropi, care mai aveau palcuri de vegetatie in picioare. De multe ori ne lasam dusi de vant iar cu motorul electric faceam mici ajustari de directie.
Chief: Ma declar dependent de sonar in ceea ce priveste adancimea si temperatura apei. Sunt obisnuit sa pescuiesc cu sonarul deschis tot timpul, fie ca o fac ancorat, in deriva sau la trena si indiferent de specia de peste vizata. Un update constant a conditiilor de pescuit poate fi de mare ajutor.
Am folosit momeli mari, recuperate aproape de substrat dar si linguri oscilante trase intre ape si lasate sa cada. Nu am avut rezultate deosebite. Am prins cate o stiuca-doua pe adancime de 2,2 metri dar si pe 1 metru (langa mal). Am luat in mod egal pe apa limpede dar si pe apa mai tulbure. Pur si simplu nu reuseam sa punem cap la cap lucrurile si sa tragem o concluzie.
Chief: Ca de obicei, m-am concentrat pe localizarea pestelui. Imi vin in minte malurile nordice mai calde, directia vantului, adancimea apei, limpezimea acesteia, prezenta obligatorie a vegetatiei sau a structurilor in general. Tehnicile de pescuit urma sa le adaptez strict la aceste date, sperand ca, pe locatiile alese, va fi prezenta si stiuca.
Brainstorming (adica ne stoarcem mintea sa gasim o solutie)
Tase: Ne hotaram sa cautam zone cu apa limpede, ferite de vant, care sa aiba inca vegetatie in picioare. Daca sunt cu 1-2 grade mai calde decat restul lacului e perfect, iar daca sunt putine barci (si implicit zgomot) atunci si mai bine!
Chief: As fi preferat sa gasim vegetatie cat mai abundenta, mai ales in combinatie cu o apa limpede.
Renuntam la momelile mari (vroiam calitate nu cantitate) si ne concentram pe slidere de cinci pana la maxim sapte centimetri care sa evolueze intre 25-50 de cm, slow sinkink sau suspending. De ce slidere? Pentru ca ne calibram momeala pe apetitul stiucii. Nici o alta naluca nu iti permite sa faci pauze atat de mari si sa obtii o vibratie discreta pe recuperare cum o face un slider.
Chief opteaza pentru Salmo iar eu pentru modelul de productie proprie, SLIM
Tase: Deja am ajuns in penultima zi si suntem decisi sa incepem cautarea locurilor care sa corespunda cerintelor noastre. Am intrat pe o japsa care avea tot ce trebuie mai putin peste apoi pe un lac, de acolo pe alta japsa si tot asa. Uitasem sa incarc bateria sonarului si cum am si GPS-ul pe el decid sa il inchid sa salvez bateria in caz ca o sa ajung pe vreo zona necunoscuta. Fac o intoarcere gresita si in loc sa ies de pe lac, merg in partea opusa (vantul a mutat plaurii si nu ma mai puteam orienta bine). Dupa un mal de stuf dam de apa limpede si de bradis ina verde. In plus stuful ferea zona de vant. Singura problema e ca mirosea infiorator a sulf, semn ca apa e ,,stricata”. Zic hai totusi sa incercam zece minute. Ce avem de pierdut? Pornim electricul si incepem sa tatonam malurile.
Chief: Personal nu imi displace apa ce are un iz de sulf. Imi aminteste cu placere de Sacalaia. Apa “neagra si limpede de stiuca” adesea miroase a sulf. E si un semn ca temperatura apei, la intrarea in iarna, poate fi mai ridicata in acea portiune. Este o reactie normala.
Dupa nici cinci minute, ratez o stiuca apoi am iar atac si de data asta o aduc la barca. Pescuiam cu slider de opt centimetri. Pun unul mai mic. Atunc spre stuf, astept un pic sa cada, doua trei ture de manivela, pauza doua trei secunde, jerk scurt, pauza o secunda apoi iar trei ture de manivela si tot asa pana la barca. Cand eram la mijlocul recuperarii, vad cu coada ochiului cum o stiuca pe la doua kilograme imi ia sliderul in gura si il si scuipa, apoi se face nevazuta. Asta intr-o fractiune de secunda de nu am timp sa intep. In lanseta am simtit un tac slab ca de salau marait. Mai sa fie… Daca nu vedeam nu credeam…
Chief: Precautia stiucilor si reticenta in dezlantuirea unor atacuri decisive, le-am pus pe seama apei, calme ca o oglinda si curata ca si cristalul.
Tase: Pun unul albastru tot de opt centimetri. Doua stiuci l-au excortat pana la barca fara sa atace. Arunc in spatele lor la doi metri iar in secunda in care naluca a atins apa, ambele au disparut cu o stralucire aurie. Mai lansez o data, acelasi soc scurt si nimic… Trec din nou pe sliderul mai mic si de data asta iau una. Apoi ratez in drill vreo doua… Intre timo Chief pune un Salmo de 7 cm si pateste la fel ca mine. Rateaza, prinde, rateaza iar…
Moralul ne creste instant si zambetele ne revin pe fata. Am dat de ele!!!
Chief: Am decis si eu sa cobor in dimensiunea nalucilor, ramanand la Salmo Slider 7cm sinking si Jackall Giron. Aceste doua naluci, scufundatoare, le consider foarte tehnice, ca sa ma exprim asa, si, pescuite corect, foarte eficiente. Pescuitul in ape mai adanci, folosind jerkuri si glidere sinking, acest pescuit “blind” la stiuca, este un pescuit de rabdare, atentie, concentrare. Este un pescuit pe simturi, care presupune si o buna cunoastere a nalucilor utilizate. Adesea imi place sa pescuiesc de aceasta maniera si cu modelul Dolinger de la Gipo, lingurile oscilante mari de 13 si 16 grame.
Chief: Majoritatea pescarilor sunt probabil atrasi de spectacolul top-water si de valurile care anunta un atac iminent. Gliderele si jerkurile sinking, sunt insa de o complexitate aleasa. Rabdarea in pauzele dintre recuperari, asteptarea, multitudinea de tehnici in a da viata nalucilor, perceperea atacurilor privind doar firul si adesea in gol spre locul aproximativ al nalucii doar-doar s-o intrezari ceva, cu mana incordata pe lanseta, descriu o tehnica a “veteranilor de razboi” cum imi place sa spun. Succesul in desfasurarea acestor tehnici pe apa, imi aduce satisfactii deosebite. Rezultatele nu s-au lasat asteptate. Initial am folosit lanseta clasa medium, din fibra de sticla, foarte moale si complet nespecifica pescuitului cu astfel de naluci. Am vrut sa ii las stiucii fiecare milimetru de care avea nevoie pentru capturarea momelii. A fost o decizie cu care m-am surprins. Mi-a stricat putin tehnica de recuperare, dar m-am adaptat si am fost foarte multumit. Pe calmul din balta, am optat initial si pentru culori naturale ale nalucilor.
Tase: Soarele coboara incet insa stim ca mai avem o jumatate de zi. Maine o rupem! 🙂
Nu s-a luminat bine si noi suntem in barca. Aburi fantomatici se ridica din balta iar sclipiri rosiatice ne anunta ca incepe o noua zi. Gonim si spargem oglinda perfecta a luciului de apa. La fel zboara si gandul nostru… Mai sunt acolo? Prindem o piesa sa avem ce poza? Oare azi ne depasim recordul personal? A luat Chief sticla cu palinca in barca? 🙂
Asa e farmecul Deltei! Uiti de tine si de toate. Te restartezi si te incarci cu energie. Iti refaci echilibrul interior.
Chief: A doua zi de dimineata, cu ajutorul vantului care a spart pelicula superficiala a apei intr-un caleidoscop de negru, albastru, galben si verde, am trecut pe lansari lungi si naluci intr-o singura culoare, deschise (portocaliu, galben, verde deschis), cu patern “tiger”. Camuflajul fiind odata asigurat de micile valuri, singurul scop al nalucii era acela de a se face cat mai usor reperata, intr-o apa de transparenta comparabila cu a aerului. Am executat “jerkuri” si recuperari mai ample dar cu pauze putin mai scurte, am luat o lanseta mai rigida si mai puternica. Atacurile s-au dezlantuit. Am reusit pana la 4 capturi succesive din 4 lansari, iar ratarile s-au redus considerabil. Singurul regret era ca, in zona nu pareau a fi exemplare mai mari de 60-65 cm.
Tase: De dimineata pana la ora 12 am prins impreuna vreo cincizeci de stiuci si am ratat cam inca jumate.
Toate au fost prinse la slidere de mici dimensiuni, trase incet intre ape, cu pauze lungi, lasate sa coboare printre palcurile de vegetatie si jucate pe loc. Am avut parte de drilluri duble, de sarituri spectaculoase din apa dar si de atacuri ,,seci” care nu ne dadeau timp de reactie.
Pe cat atacau de fin, in drill erau total invers, fiind foarte agresive.
Concluzii
Tase: Micsorarea intr-un timp scurt a temperaturii apei a dus la scaderea metabolismului stiucii, acestea avand o perioada de acomodare in care prefera momelile mai mici, cu vibratie redusa si recuperate incet cu pauze lungi si dese.
Densitatea mare de barci a ,,educat” pestele, acesta asociind zgomotul motoarelor/pescarilor cu pericolul si a dus la diminuarea activitatii de hranire (mai ales a exemplarelor mari, mai versate). Drept dovada, pe lacurile mai umblate se prindea mai bine dimineata si seara cand deranjul este minim dar si la pranz cand multi pescari plecau la pensiuni pentru masa.
Vantul cu directie constanta a comasat pestele in zone ferite, unde temperatura apei este cu 1-2 grade mai ridicata deat restul apei.
Chief: La concluzii, ma rezum cel mai adesea la factorii climatici si de mediu, evidenti. Temperatura apei cu 2-3 grade mai ridicata in acele locuri decat in “balta” in general, pe inceput de iarna (diferenta de la 6,7 la 9,10 grade mi se pare uriasa), prezenta generoasa a vegetatiei inca verde, apa limpede, zona mai ferita, camuflajul vantului, sunt dupa mine, factorii hotaratori ai unei partide mai mult decat reusite. Dupa 3 zile de cautari, de la canalul Vatafu pana in sudul lacului Puiu si de la gura Litcovului pana in Rosulet, am gasit, in sfarsit, cateva petece de apa, asa cum mi le doream. Erau si pline de stiuca. Asta e pana la urma satisfactia cea mai mare. Nici adaptarea tehnicii de pescuit nu a fost chiar cea mai simpla treaba, dar pana la urma, multi pescari ar fi gasit probabil o strategie si o naluca care sa le aduca rezultate acolo. Stiuca a fost prezenta in fiecare zi, dar nu grupata, si cu greu se putea stabili un model comportamental sau de localizare. Chestiunile legate de solunar (nu sonar), schimbari de dinti, presiune data de barci si motoare, le consider adesea motive, speculatii. Cu siguranta ca, toti factorii interni, externi, biotici, abiotici si de care mai vreti, au o influenta asupra comportamentului pestilor, dar dupa parerea mea, mereu va exista un colt, o zona, o adancime, o convergenta din acesti factori, care sa ofere un loc propice de pescuit, chiar si atunci cand luna este doar cat albul unghiei.
Post Scriptum
Tase: Multumesc Pensiunii Nea Ilie – Caraorman pentru ca s-a dat peste cap sa ne ofere un loc de cazare desi era rezervata complet. Le multumesc pentru curatenia, linistea, servirea si mancarea impecabila cu care ma intampina de fiecare data. Crapul pe varza din ultima seara, o sa ma faca sa inghit in sec multa vreme de acum inainte… Sper sa iti faci timp nea Ilie si sa pui pe hartie toate retetele traditionale pe care le stii. As fi onorat sa iti cumpar cartea!
Chief: Celor care au fost macar o data la nea’ Ilie, este de prisos sa le povestesc despre mancarea pe care chiar dansul o pregateste la pensiune. La fel si celor care nu au fost vreodata. Toate mesele si fiecare fel, mai putin desertul, au fost cu peste. De la ciorba de cartofi si legume cu bucati de carne alba de somn si perisoare din peste, la scrumbie si caras prajit, pana la crap si somn la cuptor pe varza proaspata calita. Toate gatite exceptional, la mare arta, toate gusturile puse in evidenta de secretele de rigoare ale bucatarului, acompaniate de omniprezentele garnituri, muraturi si sosuri, ca mamaliga traditionala, crema de mujdei a la nea’ Ilie si ardeii mici dar iuti si din belsug.
Tase: Multumesc www.motorcraftboats.com Barca pe are am cumparat-o acum trei ani de la voi isi merita fiecare banut! Nu cred ca as fi ajuns la asemenea performante cu o alta barca avand in vedere toate accesoriile montate pe ea.
Tase: Nu in ultimul rand, iti multumesc Cristian Andrei Serb pentru ca mi-ai acceptat invitatia la pescuit. Am descoperit in tine un om calculat, cu mult bun simt, calm, cu simtul umorului, alaturi de care m-am simti excelent. Calitatile tale de pescar sunt evidente si sper sa ne revedem anul asta la Dunare, la o partida de salau! Singura nemultumite este ca ai facut prea putine sandwich-uri! ( A facut niste rulouri cu lipie, pastrama de vita si mai stiu eu ce de m-a lasat cu gura cascata)
Chief: Capitanul Tase (Tasicu pentru mine), este asa cum de mult v-ati dat seama, un pescar inrait. Pescuieste neobosit, in mare parte numai cu nalucile facute de el, pe care le cunoaste pe de rost si le stapaneste bine si cu rezultate deosebite. Este organizat, atent si pe barca ce tradeaza minutiozitate, gasesti tot ce ai nevoie pentru un pescuit complet, la rapitor. L-am refuzat politicos la invitatia de a pescui amandoi cu glidere de-ale lui, tocmai pentru a face si noi un case-study, si constatand ca am ramas si asa, intr-o cursa a capturilor cot-la-cot, cu dubleuri, lumanari, serviciu pe rand la minciog, chiar daca eu am apelat doar la momeli de renume, daca nu cumva, acest apelativ este deja foarte potrivit in Romania, cand ne referim la artificialele Tase Lures.
Fire intinse prieteni! Sa ne vedem sanatosi pe apa….
