In cautarea salailor Danubieni

Totul incepe intr o zi agitată la serviciu, cand primesc un telefon neașteptat de la prietenul Cornel Tanasa, aka Tase, care îmi lansează o invitație pentru un pescuit de șalău la Dunăre ! Bliiiiiing! Fiind un împătimit al spinning-ului la șalău de mai bine de 15 ani, nu stau prea mult pe gânduri îl sun si răspund afirmativ invitatiei! Stabilim sa ne auzim seara, după terminarea serviciului pentru a discuta detaliile expediției.
Închid telefonul, trec instant pe „fishing mode” , mintea mi-o ia razna și deja mi se derulează în imaginație: siajul bărcii, peisajele deosebite ale Dunarii, egrete, pescarusi si rate salbatice, drilluri cu salai capitali și…pe Tase la minciog :))
Zâmbesc! …imi revin repede, mă concentrez asupra lucrurilor pe care le am de terminat, orele zboară și după teminarea serviciului plec glonț către casă pentru a îmi face inventarul lucrurilor de care am nevoie.
Desi pescuiesc la șalău de ani buni, neavând prea multă experiență pe Dunare îl sun Cornel să-i cer niste informații. Astfel, aflu că nivelul Dunării este scazut dar pe creștere continuua in ultimele zile. Această informație ma va ajuta foarte mult, făcând mult mai usoara alegerea echipamentului pe care îl voi folosi. Analizez si concluzionez: voi avea nevoie de o lansetă de putere medie, usoara, cu acțiune fast, capabilă să arunce cu ușurință bile intre 18 și 40 de grame, echipata cu o mulineta de spinning ușoară dar rezistenta, care să facă față socurilor și lanseurilor cu bile mari și in cazurile fericite drillurilor cu șalăii supraponderali :).
Încep și îmi sortez câteva (zeci) de plicuri cu gume, de data asta mergând mai mult pe inspirație, alegandu le pe cele care au confirmat în partidele trecute, dar și ceva modele noi, de test.
Deschid trusa de jiguri și const dezamăgit că stau prost la capitolul jiguri/bile peste 20 grame. Dau niste telefoane, găsesc pe la un prieten câteva bucăți intre 30 și 50gr, dar tot nu sunt suficiente și nu acoperă plaja de gramaje de care am nevoie. Singura opțiune rămasă e sa torn niste jiguri. Mai sun un prieten, îl rog sa mi împrumute matrița și pana la ora 21 reușesc să torn încă vreo 50 de footbal jiguri de 21 și 28 Gr.
Îl sun pe Tase, stabilim sa ne întâlnim în Bacău la ora 2. Orele trec, prind vreo 3 ore de somn chinuite de salai imaginari, mă întâlnesc cu Tade, aruncam bagajele în mașină și pornim la drum.

Pe tot parcursul drumului discutam foarte mult despre pescuit și încercăm să ne facem o strategie pentru partida ce va urma.
Ajungem la pensiune, lăsăm o parte din bagaje, oprim la peco pentru a alimenta rezervorul bărcii și în 10 minute deja savuram o cafea in barca , pe Dunărea cea frumoasă!

Tase sună doi prieteni din zona care erau la pescuit încercând să afle mai multe detalii referitoare la zonele de pescuit și apetitul peștilor.
Cu informațiile primite, încrezători, pornim sonarul, luam un gât de „bifidus esensis” și ne îndreptăm către niște locuri pescuite din anii trecuti.

Dunărea este scăzută cam 1.5-2 m pe verticala fata de nivelul normal, este frig, temperatura apei are 17.5 grade, afara sunt in jur de 12 grade, vântul bate cu putere fenomenala, facand ancoratul și pescuitul dificil.
Insistam câteva ore, schimbam locuri, gume, gramaje, abordam pragurile din mai multe unghiuri dar obținem doar niste trasaturi anemice, nefinalizate.
Schimbam locul, Tase reusește sa captureze un biban frumos pe care îl eliberează imediat. Ni se mai ridica moralul, incercam alt loc, unde Tase reușește să prindă doi șalăi mici pe care la fel ii eliberam.

Trăsăturile sunt rare, fine, nehotărâte ceea ce ne duce cu gândul la faptul că șalăii nu sunt foarte activi ori că exemplarele mari nu sunt prezente in aceste zone. Decidem sa ne mutăm pe un loc unde se afla prietenii lui Tase.
Odată ajunși acolo, unul din băieți capturează un șalău la 7-800gr. Cu moralul ridicat, incepem iar sa bocănim apa cu gumele din dotare, armate pe jiguri de peste 30gr. Mai insistam o ora fara rezult apoi decidem sa ne retragem și sa incheiem partida pe ziua respectivă.

Ajunși la pensiune, savuram o cină delicioasă si un pahar de vin in compania prietenilor pescari Memo și Cosmin.

Discutam mult despre pescuit, facem un rezumat al primei zile de pescuit, incercam sa aflam de ce nu am găsit șalăul, solicitam cat mai multe informații, discutam tehnici, analizăm graficul cotelor și încercăm să ne facem o strategie clară pentru a 2 a zi. Oboseala incepe sa-și spună a cuvântul și după ce mai bem un pahar de vin adus de Tase, mergem increzători la culcare așteptând cu nerăbdare ziua de mâine.
Ziua a doua incepe rapid, ne trezim in jurul orei 8, aruncam ceva de mâncare și de baut în lada frigorifica, oprim la Peco pentru benzină și la ora 8.45 deja taiem valurile cu barca.

Direcția e clară, vom merge in amonte pentru a căuta pestele in cateva locuri recomandate, dar în același timp vom incerca sa identificam locuri noi cu ajutorul sonarului. Funcția Side Imaging și Down Scan a sonarului ne ajuta foarte mult in identificarea pragurilor, gropilor și a structurilor. Bonus sunt bolovanii si arborii scufundați care de cele mai multe ori ascund exemplare frumoase de pesti. Știm că în pescuitul șalăului, identificarea și abordarea corecta a acestor locuri este vitala, astfel că punctele fierbinți le vom marca pe sonar pentru a avea posibilitatea să le gasim usor și cu ocazia altor partide. Pescuim in curent la adâncimi + 10m și folosim jiguri de la 21 până la 34 de grame, gume intre 7,5 -12cm cu vibrații diferite.

Insistăm, schimbăm locurile, incercam abordări diferite, testam câteva zeci de gume dar șalăul nu cooperează.
Usor dezamăgiți, hotărâm să ne intoarcem in locul unde cu o zi înainte am avut ceva atacuri. Ajungem, dar fiind o zona mai expusa la vânt avem dificultăți sa ne ancoram corespunzător. După câteva încercări reușim să ne ancoram, lansez de câteva ori în lungul primului prag si reușesc să capturez o știucă sărită bine de 1kg care a inhalat adanc shadul de 10 cm.

Mai insistam 10minute dar vântul bate cu putere fenomenala , învârte barca, ne scoate de pe ancora și face pescuitul aproape imposibil; ne mutăm pe un loc mai ferit. Tase reușește să captureze un șalău de 537 de grame :)) pe care îl eliberam.

Insistăm! Vântul tăios ne sablează fețele crispate, lăcrimăm după șalăi dar nu reușim să impresionăm niciunul.
Facem o ședința scurtă, ne ștergem nasul și lacrimile, ridicam ancora și ne îndreptăm spre un anafor unde suntem mai feriți de vânt. Ajungem pe loc, identificam pragurile cu ajutorul sonarului. Decidem sa pescuim la marginea anaforului urmând să lansăm nălucile irezistibile pe un platou cu apa de 2.5 m, să le conducem pe prag in jos către șalăii capitali care ne așteaptă cu gura căscată 🙂
Se însereaza, știm că nu avem foarte mult timp la dispoziție și caut prin plicurile cu sute de gume, o guma preferata care niciodată nu mi a dat gres in astfel de conditii. Prima aruncare și guma lovește zgomotos apa de pe platoul de2.5m. Ating fundul și după doua jerkuieli fine reușesc să scot din amorțeală un șalău de care poposeste rapid in barca.

Lansăm amândoi eu tzac iar, contră, rateu! Inspectez guma, o aranjez pe jig, mă dezmeticesc și Cornel deja e in drill cu un șalau peste kil. Îl ajut cu minciogul, îi fac o poza artistică și lansez încrezător în marginea anaforului, pipăind tacticos albia cu ajutorul jigului.

Fac pompaje scurte alternate cu pauze de 1_3 secunde. Ajung la baza pragului, undeva pe la 10 metri ridic jigul îl controlez pe cădere și sunt răsplătit cu un ciocan de toată frumusețea! Sunt pe frecvență, dau in mod automat o contră puternică și după un drill frumos extrag un șalău intre 3,5 și 4kg. Cornel mă felicită, facem o poza și continuăm pescuitul.

Urmează o perioadă de o oră cu activitate intensă, eu înțep un șalău frumos, pe la 2kg care nu a vrut să stea la poză, sarindu-i jigul înainte de a ajunge in minciog. Tase mai păcălește și el vreo 2 șalăi pe la1.5 kg.

Deși aproape se întuneca, mai avem trăsături și teusim sa aducem mai multi șalăi la barca, dar având dimensiuni reduse ii eliberam rapid fara sa le mai facem poze. Insistăm câteva minute și după asfințit , trăsăturile se răresc si decidem sa plecam către pensiune.

In ultima zi ne trezim mai devreme pentru a profita la maxim de timpul scurt care ne-a mai rămas pentru pescuit. Lansăm barca la apă și hotărâm să mergem din nou pe locul în care cu o seara înainte am avut acele capturi frumoase. Ajunsi, constatăm că vântul și-a schimbat din nou direcția si bate in rafale puternice. Deși avem dificultăți, reusim sa ne ancorăm și ne apucam de pescuit. Lanseurile și controlul nălucii devine dificil in astfel de condiții insa insistam și reușim să capturam amândoi câțiva șalăi dar de dimensiuni reduse. După câteva ore, condițiile vitrege și apetitul scăzut al peștilor ne determină să plecam, totuși hotărâm ca în drumul către mașină sa mai incercam un loc .
Pescuim foarte puțin acolo datorita faptului că zona era expusa la vânt.
Putin dezamăgiți, hotărâm să ridicam ancora și să ne îndreptăm spre mașină deoarece aveam un drum lung către casă.
Trecând peste disconfortul creat de vant, consider că am avut parte de câteva zile superbe in compania prietenului Cornel, căruia îi si mulțumesc pe această cale!?
Am avut multe de învățat unul de la altul, dar cel mai important lucru este ca am realizat amândoi faptul că deși este un pescuit complex, pescuitul pe Dunăre are un farmec aparte, care nu poate fi descris prin cuvinte!
Fire întinse, dragi pescari!

Articol scris de Vali Balas, septembrie 2017