O zi de pescuit la Izvorul Muntelui

Afara plouă de o oră. Știam că dacă nu ies astăzi, nu voi mai avea ocazia pentru cel puțin o săptămână. Am de ales: intru în atelier să mai meșteresc câteva năluci, ori ignor vremea și merg la pescuit. Decizia nu e greu de luat… Îmi iau rapid pe mine hainele de ploaie, pun ceva de mâncare și ies să mai verific o dată vremea. Surpriză! Un superb curcubeu îmi zâmbea de după geam.

Nu e rău! Poate totuși nu o să pescuiesc în ploaie…

Lunile mai, iunie mi-au oferit multe partide de pescuit frumoase, pe lac la Bicaz. Acum, peștii răpitori sunt în apa mică din mal și îi pot prinde cu voblere. Este stilul care îmi place cel mai mult. Drillurile în apa mică, nu se compară cu cele în care scoți peștii de la 15 sau chiar 30 de metri, cu pilkere.

Agăț repede peridocul de mașină și peste o oră sunt pe apă. În sfârșit mă simt ca acasă … Barca se comportă excelent și intră imediat în glisaj. Gonesc spre câteva locuri pe care vroiam să le încerc. Verific cu sonarul zona “tunelului” , fac câteva lansări, nimic; nici pe ecran, nici în undiță. Oricum, la cât de crescut e lacul, nu mă așteptam la altceva.

Mă duc într-un golf ferit de vântul ce a început sa bată, să reglez ultimul lot de voblere. În minte îmi rulează veșnicele întrebări: unde e peștele și la ce mănâncă. După o oră, plec spre Izvorul Alb. Pe sonar, nimic în gropile și pragurile care de obicei țin atâta biban. Mă gândesc că e încă în mal, după icrele depuse de ceilalți pești.

Ridic motorul, dau drumul la ancora de vânt și încep sa lansez paralel cu malul. Prima aruncare, simt un mic soc și înțep. Un oblete mă privește speriat cu ancora prinsă regulamentar în buza de jos. Oare o să fie una din zilele alea?!

Pescuiesc în continuare și bănuiala mi se confirmă. Prind rapid câțiva bibani și cleni care nu s-au putut abține să guste din voblerul VIERME. Nu e rău, chiar dacă nu sunt mari, măcar am activitate…

Îmi petrec următoarea oră pescuind în lungul malului, în timp ce barca se mișca ușor purtată de vânt. Știu că dacă as lua St Croix-ul și aș pune un grub mic, m-as distra cu bibani însă nu puteam lăsa din mână customul făcut de Sava. Blankul de la Phenix îmi transmite și cele mai fine atacuri iar în drill se comportă nemaipomenit.

Vad un mal mai abrupt și îmi spun că trebuie sa fie ceva acolo… Lansez și după două trei ture de manivelă, simt un atac hotărât. Înțep scurt, apoi frâna începe să urle… După felul cum scutură din cap știu că e un biban mare. Ma gândesc cu panică la firul de 0,12 însă am încredere în finețea ambreiajului de la Rareniumul  meu; mai ales că Edi abia mi-a făcut revizia mulinetei. Peștele se îndepărtează de mal și încearcă să scape în apa adânca. Greșeala lui… Acum am reușit să îi opresc cursa nebună și Mirajul a început să îl obosească. Încet încep să îl aduc la suprafața… De data asta am câștigat eu…

Urmează ședința foto și eliberarea!

Îmi zic că nu poate fi mai bine de atât dar mă înșelam.

La câțiva kilometri asist la un spectacol unic. Sute de plătici, îmbătate de iubire, depun în apa mică de la mal. Cu mari greutăți reușesc să îmi pun neobservat Go Pro-ul lângă ele. Cu toate că apa nu era foarte limpede, am surprins câteva cadre extraordinare cu acești pești sperioși, care de obicei trăiesc la adâncimi considerabile, fiind greu de observat. În curând o să postez și acest film.

Seara se apropia și știam că trebuie sa plec. Mai arunc o ultimă privire asupra lacului… E tare bine să fii sănătos și să fii liber să faci ce îți place!

Până data viitoare, vă urez sănătate și fir întins!