SALAUL VIETII

Odata cu venirea toamnei, incepe cu adevarat sezonul de pescuit la rapitor. Este perioada aia din an, cand apele sunt pustii si doar pescarii cu adevarat inraiti sunt in cautare de capturi. Sincer acum imi place cel mai mult sa pescuiesc.

Semnale prea bune din zona Dunarii nu aveam. Apa crestea 20-30 cm pe zi si capturile se lasau asteptate… Cum insa eram in concediu si in orice moment ma puteam trezi ca ne baga in carantina, imi zic ca e acum ori niciodata…

Conjunctura a facut ca in aceasta ,,expeditie” sa plec singur. Prietenii mei Tavi si Valentin erau in Delta. Eu de doi ani tot ma jur ca pe acolo nu mai calc si anul asta m-am tinut de cuvant. Aglomeratia, nesimtirea unor pescari si tupeul braconierilor care zi de zi inchid lacurile cu kilometri de plase ma fac sa stau departe de Delta pe care dealtfel o iubesc.

Cum spuneam, Dunarea era pe cote mari. 40-50-60 de grame erau necesare sa accesezi zonele cu potentiale capturi, chiar daca firul de 0.12 mm impletit perfect rotund ma ajuta enorm sa tai apa si sa scad gramajul.

Tehnica folosita de aceasta data, a fost simpla. Cautam copaci aflati la adancimi de cinci pana la zece metri (unde stiam ca pot tine fundul apei), le marcam pe scanarea laterala a sonarului, apoi faceam o intoarcere si treceam peste tinta ca sa vad pe conul 2D daca copacul tine peste sau nu. Daca imi placea ce vedeam, ma ancoram in amonte la douazeci – treizeci de metri si incepeam sa tatonez structura…

Am fost deosebit de incantat de bateria de numai cinci kilograme si cincizeci de amperi, care a alimentat barca in medie opt ore pe zi in conditiile in care motorul electric a mers non stop si m-a tinut ancorat in curent, iar display-ul de noua inch al sonarului nu e tocmai prietenos cu bateria.

Pescuisem deja pe patru, cinci structuri si nu am avut nici macar un tzac… Gasesc un copac mai mare pe la opt noua metri si incep sa tatonez usor cracile submerse.

Iau unul, doi, trei, patru salai din cinci sase lansari.

De aceasta data am folosit plumbi cheburashka, carlige offset si naluci Relax si Delphin. Pun un Delphin Bomb Fatty culoarea Reactor si lansez spre partea din exterior a copacului. Las curentul sa imi intinda firul si incep recuperarea. O tura de manivela, trei patru secunde sa coboare si tot asa. Lovesc o craca, salt shadul peste ea din lanseta si las sa cada… atunci mi-a dat. Intep ferm si vad ca pestele vrea sa ia fir spre structura.

Cu degetul pe tambur fortez si incep sa il ridic… Il ratez prima data la minciog insa a doua oara nu mai dau gres…

83 de cm si aproape sapte kilograme. Sunt bucuros ca am ridicat P B-ul cu sapte cm.

Expeditia devine mai frumoasă odata cu venirea prietenilor mei din Delta, care dupa numai doua zile de pescuit li s-a facut lehamite din motivele mai sus enumerate.