Delta octombrie 2016
An greu… Copil mic, prioritati total schimbate si partide de pescuit spre inexistente. Va dati seama ca asteptam iesirea ca pe o bere rece in mijlocul desertului. Programarea la Nea Ilie o aveam inca din aprilie deci odata cu aproprierea toamnei, gandul ca voi pune barca pe apele Deltei imi facea tensiunea sa creasca.
Ca de obicei mi-am mai facut cateva naluci (sa fie pe langa cele cateva sute). Greu tare cu timpul liber insa am reusit in cele din urma sa le termin la timp.
Urma sa pescuim in zona Caraorman (lacul Lumina, Puiulet, Puiu etc). Decid in ultimul moment sa schimb traseul normal de dat barca la apa si acum avem ca destinatie rampa betonata a primariei de la Murighiol.
Decizie inspirata pentru ca am plecat pe o vremeee… Ploaie, vant, racire brusca, ce mai; ingredientele pentru o partida de pescuit ratata. Ne-a prins bine ca o sa mergem mai mult cu masina si mai putin cu barca pana la cazare.
Nu ne descurajam. Nici eu nici prietenul Vali. Intotdeauna speranta moare ultima si ne incurajam ca o sa avem vreme buna. Macar vantul sa se opreasca.
Dam barca la apa fara incidente, platim parcarea si ne pornim la drum… Pana la intrarea pe lacul Isac a fost cum a mai fost, dar acolo mama Delta ne-a dat cateva palme ude 🙂 Ma rog… Infrigurati ajungem cu bine la nea Ilie si normal ca iesim imediat la pescuit. Am lasat bagajele pe ponton si am taiat-o pe balta… Ce mai conta ca ploua sau ca vantul sufla de iti sarea caciula din cap 🙂
Intr-o ora chiar reusim sa prindem vreo trei stiuculite… Bun. Avem sperante pentru a doua zi…
Rupti de foame si de frig ne adapostim in sala de mese a pensiunii. Acolo Nea Ilie cu zambetul pe buze mesteca tacticos intr-o mamaliga… E obisnuit cu genul asta de copii… Chiar daca avem 20, 40 sau 60 de ani cand e vorba de pescuit tot copii suntem si ne purtam ca atare… ,,haideti la masa… Lasati hainele ude si mancati ceva cald”
Oho… si ce am mai mancat… De felul meu nu exagerez insa daca mai luam o bucatica explodam. Nu ai cum sa refuzi toate bunatatile care iti sunt puse pe masa. Ciorbe de tot felul, peste prajit si delicioasele prajituri facute in casa de tanti Nina. Cand sunt oaspete aici, mereu ma simt ca atunci cand eram un pusti si stateam la bunici. Ziua pescuit si seara abia astepti sa te rasfeti cu tot felul de delicii culinare. Insa sa trecem mai departe ca incep sa salivez 🙂
Prima zi ne da capturi mici si muncite. Una aici, alta acolo, mai un biban, mai o marlita, nimic deosebit. Reusim o dubla si seara o incheiem cu o bibaneala. Cred ca daca stateam pe biban prindeam fiecare cateva sute…
El e Vali. (Prietenul meu si impreuna cu mine, unul din membrii fondatori ai asociatiei Clubul Sportiv de Ecologie Prieteni Pescari. Ne propunem sa facem lucruri frumoase prin asociatie. Populari, antibraconaj, concursuri de pescuit, ecologizari. O sa puteti sa ne vedeti realizarile pe www.farabraconaj.ro Suntem la inceput de drum si orice ajutor (fie voluntariat fie sponsorizare) conteaza enorm) Inchei paranteza… Nu am cum sa nu ma laud cu asa proiect. Cu toata lipsa de timp si in ciuda tuturor cozilor la care am stat cu copilul in brate am reusit cu prietenii mei sa deschidem asociatia… Dar mai multe despre asta intr-un viitor articol. Sa revenim la oile noastre; sau mai bine spus la pestii nostrii 🙂
Zic, hai Vali sa lasam maine stiucile si sa mergem la un salau. Stiam ca nu avea aceasta specie prinsa la spinning, si ma gandeam sa adauge si acest peste in palmaresul personal. Zis si facut. La 06/00 desteptarea, cafeluta, echiparea si ii dam drumul la controlat locurile pe care le stiam…
Prima data ma pun pe o groapa. Apa cadea de la 2.5 la 8 metri. Acolo incepem sa sondam pragurile si substratul in cautarea salailor… Vreo zece lansari si nimic. Incep sa ma indoiesc ca e ceva rapitor (sonarul imi arata full de peste). Deja ma gandeam sa plecam la urmatorul loc cand un soc sec in lanseta imi face mana sa plece si intep. Il trag cativa metri si isi da drumul… Era marisor. Il estimez pe la 3-4 kg. Nu ma supar. Dimpotriva sunt bucuros pentru ca stiu ca avem motiv sa insistam…
Ei bine dragi prieteni la groapa asta Vali m-a racorit. Cu o naluca de la Lucky John – Lime Chartreuse prindea somotel dupa somotel, ca pe biban. Nu cred ca a avut zece lansari fara sa aduca unul la barca.
Din pacate nu erau mari, insa suficienti cat sa faca drillurile placute… Pun si eu unul Christal Blue si incep sa am capturi din ce in ce mai dese…
Fie ca le placea vibratia, fie atractantul puturos cu care sunt date ii facea sa atace, cert este ca aduceau somotei dupa somotei la pozat.
Dupa vreo ora jumatate si peste patruzeci de moace prinse, decidem sa le lasam in pace si sa nu le mai trimitem acasa la parinti cu dinti sparti. Vroiam salau.
Ne mutam pe alta locatie si ne punem pe un prag. Da-i bataie, Vali! El ma asculta si puncteaza. (clar e ziua lui buna) Primul salau ii poposeste in bratele.
Prind imediat si eu. Nu de alta dar ma saturasem de stat la minciog 🙂
De data asta naluca ,,norocoasa” a fost diamond shadul. O naluca soft superba, careia din pacare i-am dat importanta doar de anul trecut…
Seara se lasa, iar noi zburam pe apa multumiti de ziua petrecuta si cu gandul la masa ce ne asteapta. Foame mare cand stai toata ziua pe garla 🙂
Dimineta deja e rutina. Cafea, barca si incotro?! Hai iar la stiuca. Facem un tur mai amplu si luam la cercetat Puiulet, Lumina, Vatafu, Macovei, Iacob si japsele adiacente. Ciugulim cate o stiuca ici si colo. Barci putine, pescari in miscare, nimeni nu prindea. Noi de bine de rau tot mai luam cate ceva. Apa in cele mai multe lacuri era verzuie, abia vedeai momeala la 10 cm adancime.
Naluca castigatoare pentru mine a fost oscilanta Irlandeza Rublex Eira. Cea de 18 grame, culoarea argintie dar mai ales cea galbena.
Valentin a fraierit stiucile la naluca soft Cannibal Shad, culoare firetiger. Recunosc ca au fost momente cand si eu am trecut pe aceasta naluca, insa ambele si-au facut treaba bine si ne-au ferit de gherla.
Prindem doua trei stiuci dintr-un loc apoi schimbam si tot asa. Multa munca, suprafata mare… Bine macar ca avem vreme buna 🙂
Spre seara, intram pe un lac unde nu mai pescuisem de vreo trei ani. Zic sa incercam… De la jumatate incepe sa se limpezeasca… Apa mica (maxim un metru) cu multa vegetatie. Gandesc ca nu e rau… Apa excelenta pentru slim-urile mele! Gasim un golf ferit de vant si ne punem pe treaba… Iau una, doua, trei bucati la foc automat. Vali se uita urat 😉
Am o ratare a unui peste mai frumos… Trec de pe alb sidef pe firetiger, cu gandul ca asa e mai usor sa o fac sa atace inca o data. Lansez si am atac in primi trei metri. Intep, drill scurt si e in barca.
Nu e ce cautam dar se apropie… 69 de cm. Pe asa lipsa de activitate nu am ce comenta. Mai prind cateva mai mici si imi dau seama ca mai avem maxim jumatate de ora de lumina asa ca ne retragem la pensiune.
Trebuia sa mai stam o zi insa un necaz de acasa ma face sa scurtam expeditia.
Sunt convins ca daca luam la controlat lacul, aveam mari sanse sa ridic stacheta. Asta e… Poate data viitoare. In noiembrie cand apa o sa fie mai rece 😉
