Pescuiesc deci exist
Am promovat destul de mult in postarile mele lacul Izvorul Muntelui. Mi se pare unul din cele mai frumoase din tara. In ciuda peturilor care plutesc in deriva, a miilor de metri de plasa monofilament si a pescarilor la pluta care incearca necontenit sa prinda pastravi la vierme (metoda interzisa prin lege, pentru cei care nu stiu) lacul inca mai are peste…
Dupa ce fug sa prind barca de masina, gonesc pana pe baraj si dau barca la apa, nimic nu se compara cu linistea si calmul lacului. Imi deschid o doza de bere (evident fara alcool) si inspir prin toti porii frumusetea brazilor, a apei si a soarelui ce ma umple de energie…
Astazi am vazut un pui de caprioara! Venise la mal sa bea apa. S-a speriat si a fugit inainte sa ii pot face o poza. Unde mai poti merge la pescuit si sa vezi caprioare? La mai putin de 5 km de un oras? Sunt convins ca poti numara pe degetele de la maini locatiile… Intamplarea m-a binedispus toata ziua. Nu mai conta daca aveam sa prind ceva sau nu 🙂
Acum sa nu crezi draga cititorule ca e totul floare la ureche. Te urci in barca si peste tot unde arunci o naluca, abia asteapta bibani monstruosi si cleni imensi sa se arunce in triplele tale…
Am petrecut sute de ore si am consumat sute de litri de benzina pana am invatat obiceiurile pestilor de aici. Si nu exista iesire unde sa nu invat ceva nou…
Sunt partide unde abia prind zece pesti. In altele ploua de rupe si sunt ud pana la piele. Sau risc sa fiu fulgerat… Uneori vantul bate atat de tare incat sunt nevoit sa ma refugiez printr-un golf la adapost cate trei, patru ore pana se linisteste si pot iesi sa pescuiesc…
Lansare dupa lansare, cred ca sunt milioane de lansari intr-o viata de pescar. A devenit o miscare atat de naturala incat parca ai fost nascut cu aceste reflexe.
Ai privirea pierduta… esti nervos si nimic nu te multumeste! Orice ai face nu poti umple acel gol. E clar! Ai nevoie sa iesi… Sa lasi grijile in urma si sa fii din nou copil, cautand monstrii cu un bat in mana si cu un fir de nailon. Cautam vremurile cand parintii erau sanatosi si cand totul era usor si bine.
Multi nu ne inteleg pasiunea. Nu inteleg ca e mult mai mult decat pestele pe care il cautam pe malul unei ape… Pana la urma e vorba de o stare de spirit. Care ne hraneste, ne da putere…
Pescuiesc deci exist!
